Zilele trecute am fost la cateva mici cumparaturi intr-un supermarket. Ca majoritatea, si acesta avea un castel gonflabil, unde parintii sunt poftiti sa marce banul iar copilul este poftit sa sara ca cintezoiul timp de 1 ora.

Pretul acestei mici distractii si consumare de energie pentru pusti nu este costisitoare, undeva la 7lei/ora. Am ales sa consum ceva preparate care “fac bine” la silueta, asa ca am ales o masa ceva mai retrasa (era pozitionata exact in lateralul “castelului”, asa ca aveam privelistea cea mai buna).

Trece o perioada si imi arunc ochii fara sa vreau spre castel, ca dee…omul este construit genetic sa traga cu ochiul, asa ca am prins o intamplare nu foarte comica.

Un baietel tocmai pusese piciorul pe treapta la castel, in spatele lui o pustoaica vizibil mai mare il tot inghiontea de zor. Pustiu mai calm de fel nu a luat-o in seama, si continua sa avanseze in ritmul lui. Fetita fara niciun avertisment, incepe sa il impinga mai ceva ca femeile de la american gladiators, si atunci cand “victima” este la pamant, si-a pus amprenta… l-a calcat fara pic de remuscare pe cap.

Ma sterg la ochi, imi sterg si ochelarii (asta in cazul in care aveau praf pe lentila si poate nu am vazut eu bine), rederulez imaginea iarasi…da, ochii nu mint iar memoria slava domnului o am inca buna. Pustiul era rosu pe toata partea stanga a fetei si plangea iar fata continua sa se joace netulburata.

In mine incepe sa clocoteasca dreptatea, si astept, astept, astept si nimic. Tuta care era supraveghetor isi continua discutia cu alta tuta, de parca nimic nu s-a intamplat. Mai trec cateva minute si pustoaica face alta victima.

Oare sunt singura persoana de acolo care observa acest lucru…o copila si-a cumparat loc de joaca si nu vrea sa imparta acest lucru cu nimeni. In acel moment ideile mele au inceput sa alerge prin capul meu de parca erau pe autostrada. Prima idee si cea mai rea a fost pur si simplu sa ma duc acolo si sa ii aplic acelasi tratament la berbeaca aia.

Urmatoarea mea idee negative s-a revarsat spre supraveghetoare…trebuia sa simta si ea ce a simtit copilul ala. Dar cum ratiunea invinge in orice situatie…pur si simplu mi-am jurat in gand ca atunci cand eu o sa am un copil, in momentul in care al meu ca bradu este daramat, trantit, bruscat, lovit etc etc … sa ii aplic exact acelasi tratament si agresorului, indiferent de varsta.

Banuiesc ca majoritatea o sa ganditi ca sunt o fire agresiva si rea, dar sunt de parere ca un copil daca se comporta violent, si observi acest lucru, tu ca parinte trebuie sa ii explici ca nu este bine.

Dar in aceeasi masura sunt de parere ca daca tu ca parinte vezi ca, copilul tau a fost lovit sau bruscat, de asemenea ai libertatea sa reactionezi, deoarece tu ca parinte trebuie sa iti aperi copilul indiferent de situatie.

Banuiala mea sumbra este ca sunt cazuri si mai rele de violenta intre copii, incep de foarte mici, continua la gradinita, se maturizeaza in scoala generala iar in liceu deja incep sa tinda spre criminali.

Are cineva o solutie, o sugestie ca eu incep sa ma sperii.

 

No related posts.